Stângace profesionistă, la propriu și la figurat

Educație sexuală în școli? | Colțul lui Cornel

Bună ziua și bine ați venit la prima postare din seria Colțul lui Cornel, în care caut să explic ce se întâmplă prin lume unui interlocutor imaginar, care însă își pune întrebări cât se poate de reale. În episodul de astăzi, eu și Cornel vom vorbi despre cât de necesară este educația sexuală în școlile românești.

Ca introducere, aventura tristă a educației sexuale la români a fost abordată recent în spațiul public, când s-a încercat introducerea ei în școli. Legea a fost modificată în ultimul moment pentru a schimba numele materiei în educație sanitară (ferească Domnul să se menționeze cuvântul s3x pe undeva) și pentru ca predarea să se poată face doar cu acordul părinților.

Hai să vorbim despre asta cu Cornel.

Cornel: La ce ne trebuie, oricum, educație sexuală în școli?

Ne trebuie educație sexuală în școli pentru că, dacă e să credem acest studiu, 31,67% dintre liceenii patriei sunt activi sexual. Dintre ei, doar 25,1% (!!!) au folosit o metodă contraceptivă la ultimul raport sexual. Iar dintre ăștia 25,1%, numai unul din cinci a folosit prezervativul, care este singura metodă contraceptivă ce protejează partenerii sexuali de transmiterea unor boli. Nu e, deci, de mirare că 1,68% din adolescenții care fac s€x au fost diagnosticați cu o boală cu transmitere sexuală.

Ne trebuie educație sexuală în școli pentru că 7,68% din liceenii sexual activi au avut primul raport sexual la vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Așadar, oripilarea anumitor politicieni la ideea de a le explica ce e ăla sexul elevilor de 12 ani este nejustificată, întrucât în cazul unora teoria ar veni după practică.

Ne trebuie educație sexuală în școli pentru că, în 2019, 13,5% din noile mame românce au fost adolescente. În 2019, 702 copii s-au născut din mame cu vârsta de sub 15 ani, unii din ei având deja un frate mai mare acasă. 16987 de copii născuți în 2019 au avut mame cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Printre aceste mame se numără 659 care au fost la a treia sarcină, 66 care au fost la a patra sarcină și 10 care au fost la a cincea sarcină. Opriți-vă o clipă din scanat textul ăsta și gândiți-vă ce înseamnă să ai 5 copii la 19 ani. Măcar la asta suntem și noi pe locul întâi în Europa.

Educație sexuală - Statistică mame adolescente 2019

Nu în ultimul rând, și asta e o chestie de care m-am lovit recent: ne trebuie educație sexuală în școli pentru că puștoaice de 12-13 ani scriu fantezii sexuale incorecte din punct de vedere anatomic despre vloggeri autohtoni sau despre Vadim Tudor (odihnească-se). Ideea de consimțământ le e străină, și nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ar accepta și în viața reală să facă lucruri cu care nu sunt, de fapt, de acord.

Cornel: Bine-bine, dar fix asta e grija noastră acum? N-ar trebui să ne preocupăm de alte probleme ale învățământului românesc?

Sistemul de educație din România are multe lipsuri, de la școli cu toaleta-n curte până la programe prăfuite și profesori dezinteresați. Aștept cu nerăbdare ziua în care orele de educație civică vor învăța elevii despre importanța participării la viața societății și la vot. Aștept ziua în care orele de religie vor învăța elevii despre toate cultele religioase, nu doar despre cel majoritar. Ziua în care programele vor fi gândite într-un fel care să oprească elevii din a se plânge că „o fi mitocondria uzina de energie a celulei, dar ce-s alea impozite și taxe”.

Asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm țeava spartă din baie până reparăm gaura din gard. Unii tineri cred că femeile urinează și menstruează prin același orificiu, că același prezervativ poate fi folosit de mai multe ori, și că prin s?x oral nu se pot transmite boli. Astași e o problemă actuală, presantă, cu niște consecințe tangibile, după cum se vede în statisticile de mai sus.

Cornel: Ar trebui să fie la latitudinea părinților să le facă pruncilor educație sexuală.

S-a tot aruncat de colo-colo argumentul ăsta confrom căruia părintele are drept de decizie asupra educației propriului copil. Trecem peste faptul că nimeni nu face gura mare împotriva predării (să zicem) științelor într-un mod în care pare că fiecare știință există în bula ei, sinistru izolată de toate celelalte.

Există două tipuri de părinți, cei deschiși cu copiii lor în toate privințele, inclusiv în problemele ce țin de viața sexuală, și cei nu-tocmai-deschiși. Problema cu a lăsa părinții să decidă dacă odrasla lor va merge sau nu la orele de educație sexuală este una mare și lată. Părinții care ar refuza participarea copilului la oră sunt adesea tocmai cei care, acasă, oferă drept opțiune sexuală doar abstinența, sau care nu au cunoștințele necesare nici pentru ei, d-apăi pentru copii. Nimic despre contracepție, niciun răspuns la întrebările mai mult sau mai puțin ciudate, dar firești, pe care un copil le-ar putea avea.

Acum, abstinența previne cu siguranță transmiterea bolilor sexuale și sarcinile, deci este într-adevăr cea mai bună metodă contraceptivă. Adevărul este, însă, că adolescenții fac s#x, fie că li se vorbește despre cât de tare e abstinența sau nu. Potrivit acestui studiu, 25.2% din respondenți consideră abstinența un concept învechit, iar 6.6% o consideră o povară psihologică inutilă (oare cine le pune povara asta în spate…?).

Așadar, copiii trebuie să afle tot ce e de aflat de undeva. Trebuie să aibă un spațiu sigur în care să pună întrebări și să se informeze. Unii au norocul de a avea acest spațiu chiar acasă, în sânul familiei. Alții, însă, nu, și pentru ei orele de educație sexuală ar face cea mai mare diferență.

Cornel: Tinerii au acces la internet zilele astea, se pot informa de acolo dacă vor.

„Dacă vor” e bine zis. „Dacă știu”, și mai bine. Pentru a te informa, trebuie întâi să conștientizezi că există aspecte pe care nu le cunoști și despre care e cazul să te documentezi. Internetul e mare, site-urile porno sunt accesibile, dar informația corectă, completă și obiectivă este greu de găsit. În plus, ce te faci cu cei care nu au acces la internet?

Cornel: Felul în care OMS ne pune să predăm educația sexuală este degenerat și va conduce la tineri devianți sexual.

M-a omorât și m-a înviat ce am văzut pe la televizor pe tema asta. Că Organizația Mondială a Sănătății vrea să ne îndoctrineze copiii, că orele astea învață preșcolari cu obrăjori roz cum să facă s*x sălbatic prin șanțuri, că totul e de fapt o mască pentru răspândirea ideologiei de gen (poate vom avea un colț al lui Cornel și despre asta). Am căutat, deci, renumitul document cu standarde legate de educația sexuală în Europa.

Fix în introducere scrie așa: „Standardele” sunt un bun punct de plecare pentru un dialog despre educația sexuală cu decidenții și partenerii relevanți în domeniu. Dacă Standardele sunt utilizate pentru elaborarea sau revizuirea programelor existente, documentul trebuie adaptat la necesitățile specifice și situația din țara respectivă. Deci standardele astea nu sunt o chestie obligatorie, ci un fel de ghid care să ajute la elaborarea programei.

(Continuând, am găsit asta: Copiii mici află că sunt băieți sau fete (își dezvoltă identitatea de gen). Să trimită careva poză tuturor celor care o ard aiurea cu identitatea de gen vă rog.)

Matricea mult hulită la TV începe la pagina 38, pentru cei interesați să o vadă cu ochii lor. La 0-4 ani, s-a ignorat, evident, 90% din tabel, care vorbește despre importanța cunoașterii propriului corp, despre cum copiii trebuie învățați să spună NU atunci când nu se simt comfortabil cu o situație și despre cum copiii trebuie ajutați să-și formeze stima de sine. S-a ignorat până și partea asta: Ajutați copiii să-și formeze sentimente pozitive față de propriul sex și gen (e bine să fii fată – sau băiat!), care de altfel ar trebui slăvită, întrucât pare a fi împotriva validării experienței persoanelor transsexuale, chestie care se încearcă zilele astea prin Parlament.

S-a pus un accent ascuțit pe oferirea de informații despre bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie, care, vezi doamne, înseamnă a învăța copiii să se masturbeze. Partea asta e însă în coloana cu informații de oferit, nu cu abilități de deprins, și sunt destul de sigură că are ca scop normalizarea ideii de masturbare în rândul copiilor. Mulți copii oricum descoperă chestia asta singurei pe la 18 luni, deci este important să știe că e ceva perfect normal, de care nu trebuie să le fie rușine.

Trecând peste propoziția aia luată prost de toată lumea, recomand să vă uitați pe restul matricei. Include niște chestii extraordinare, cred eu, pentru dezvoltarea copiilor: importanța de a își înțelege și comunica emoțiile, recunoașterea abuzurilor, înțelegerea importanței consimțământului, etc.

Nu în ultimul rând, merită notat faptul că educația sexuală se predă deja în multe țări și, cu toate astea, aceste țări nu abundă de devianți sexuali sau de copii de 10 ani care se rup în figuri prin băi.

În încheiere

Sper că discuția asta cu Cornel a clarificat niște aspecte legate de importanța educației sexuale în școli. Mai sper și că educația sanitară, sau cum vor să o numească (ferindu-se de cuvântul sex, care e un mare taboo încă), va fi structurată astfel încât să fie una din materiile utile din programă, cu un impact pozitiv experiențelor de viață ale elevilor. După cum a început totul, însă, îmi rezerv dreptul de a avea îndoieli.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.