Stângace profesionistă, la propriu și la figurat

Coronavirusul și farmacia de cartier

Am terminat cu bine (sper) și anul trei de facultate, făcut la distanță pentru că ne-a lovit coronavirusul fix înainte de ultimul trimestru. Ca răsplată, m-am luat frumușel de mână și m-am dus în București. Cu trenul, dar fără mam’mare, mamițica și tanti Mița. Cum nu mă așteptam să stau acasă 6 luni, mi-am lăsat în camera de la facultate multe obiecte care ar fi fost utile peste vară. Relevantă pentru această poveste și uitată în camera de la cămin este crema de protecție solară. Am zis că n-o fi foc, n-am să mă ard printre blocuri în două zile.

La finalul primei zile, am fost la baie la o terasă și arătam ca renul Rudolf. Buuun, zic, trebuie cumpărată urgent niște cremă cu SPF 50+. M-am dus la ceas de seară într-o farmacie de cartier, cu măscuța pusă regulamentar. Am cerut ce căutam și-am început, împreună cu doamna farmacistă, să explorăm vitrinele cu creme. După câteva minute, auzim, ca prin vis, o voce bărbătească:

– Ketonal aveți?

Magia căutarii de cremă se risipise. Ne-am întors spre sursa vorbelor, un nene la vreo 30 de ani, înalt, slab, cu păr negru. Fără mască. Doamna farmacistă s-a îndreptat puțin de spate, a tușit sec și a răspuns:

– Mască aveți?

– N-am, am uitat să o iau după mine.

– Păi bine, domnule, dar nu aveți voie în farmacie fără mască.

– Știu, dar ce să fac acuma?

– Știți că dacă vine acum controlul peste mine și mă găsește așa, cu dumneavoastră fără mască, îmi iau amendă?

– Știu, îmi pare rău. Ketonal aveți?

Ca să nu creștem inutil riscul să dea garda buzna în farmacie la 10 noaptea și să împartă amenzi, am insistat ca domnul să fie servit înaintea mea. Oricum mi se pare mai puțin stresant să mă uit la creme de protecție solară fără ajutor.

– Aveți rețetă pentru Ketonal?

– N-am, dar dați-mi și mie o cutie vă rog.

– Știți că nu pot să vă dau fără rețetă, da?

– Știu. Cât e o cutie?

– Vă dau doar o folie.

Aflând prețul pastiluței, domnul a ieșit puțin din farmacie, să se împrumute de bani de la un prieten. Scump Ketonalul ăsta, mă gândesc, și imediat după dau de o cremă perfectă. Scumpă și ea. Cât timp doamna farmacistă bate ce bat toți farmaciștii la calculator de fiecare dată, domnul dă bomba:

– Auziți, dar dumneavoastră chiar credeți în coronavirusul ăsta?

Hopa.

– Păi cum să nu cred, domnule? face doamna farmacistă, lovită parcă-n cap cu întrebarea. Dumneavoastră ce ați vrea, să vedeți oameni bolind pe stradă?

– Dar dumneavoastră ați auzit ce a zis Marcel Pavel la televizor?

– Nu, domnule, nu am auzit și nici nu mă interesează.

– A zis că a fost plătit să susțină că există virusul, asta a zis.

Domnul și-a luat pastiluța și teoriile conspirației și a plecat, eu am cumpărat crema de față cu SPF, doamna farmacistă s-a simțit mai apropiată de mine după această aventură și mi-a dat și niște mostre. Totul frumos la București. Am căutat, după, care-i faza cu Marcel Pavel, în afară de faptul că e nenea ăla chel care cântă melodia cu copacul. Aparent, omul a fost acuzat că a fost plătit să sperie lumea, după ce a anunțat pe social media că suferă de o pneumonie corelată cu Covid-19. Deci n-a fost chiar conspirația înțeleasă de domnul din farmacie.

În fine, totul ok în România. Caragiale n-a murit. Coronavirusul e viu și el, bine sănătos pe meleagurile mioritice, nu în mică măsură din cauza domnilor care cer Ketonal fără rețetă și fără mască prin farmacii.

mască de protecție și pastile
Photo by Anna Shvets from Pexels


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.