Stângace profesionistă, la propriu și la figurat

Clubul de echitație Caballus – Năruja

Săptămâna trecută am zis să mai ies și eu din casă și să dau ochii cu mama natură. Unchiul meu auzise de Clubul de echitație de la Năruja (Vrancea), recenziile și pozele arătau bine, așa că ne-am pornit la drum.

Cum se ajunge

Drumul în sine a fost destul de bun până în ultimii 2-3 kilometri. Acolo, asfaltul se termină și încep niște urcușuri și coborâșuri care îți bagă motorul mașinii în depresie. Oamenii locului s-au dovedit a fi mai utili la a da instrucțiuni decât GPS-ul prin Năruja. Panouri indicative au fost puține, iar unul era distrus. Am ajuns un pic prăfuiți, dar asta e, zicem și noi că prăfuiala face parte din experiență.

Centrul de echitație

Odată ajunși, ne-au picat ochii pe un cal (singular) care tropăia în cerc în jurul unui nene, nene care îl înjura de mama focului. Acțiunea se petrecea pe un teren micuț de fotbal, deși citisem pe site că erau disponibile și trasee montane de diverse nivele pentru cei interesați. Acum nu știu cum vă imaginați voi un centru de echitație, dar eu îmi imaginam cai (plural) și instructori, ceea ce aici nu a fost cazul.

Bine, erau, ce-i drept, încă trei cai păscând în zare. Am aflat de la proprietar că pe unul din ei voia să îl antreneze pentru echitație, iar pe ceilalți doi pentru tras la caleașcă. Antrenamentele nu începuseră încă. Aveau caleașca deja, totuși! Calul de pe teren îi aparținea celui în jurul căruia se învârtea, nu proprietarului centrului de echitație. Era un cal tradițional de căruță în timpul săptămânii, iar în weekend devenea cal de echitație, a la Clark Kent și Superman.

Terenul de fotbal/echitație
Terenul de fotbal/echitație

Alte activități

Lămuriți cu privire la echitație, am stat de vorbă cu alți turiști veniți în zonă. Unei doamne i s-a făcut sete, prilej cu care am aflat că de la Cabana Fulga (care găzduiește, printre altele, centrul sportiv) nu se pot cumpăra băuturi. Nu se găsea nici măcar apă, deși exista un fel de cafenea pe terasa uneia dintre cabane. Proprietarul ne-a luminat și de această dată: plănuia să aducă niște băuturi pentru vânzare în săptămânile următoare.

Cineva a menționat că am putea face o scurtă plimbare până la baltă, moment în care unchiul a glumit că are undița la el. Surpriză mare: nu era voie să se pescuiască din baltă. Încă.

Părți bune

Până acum avem, deci, centru de echitație fără cai și antrenori, cafenea fără băuturi și baltă fără pește. Erau și niște câini de rasă care puteau fi admirați de la distanță, care însă stăteau în niște cuști mult prea mici pentru talia lor și extrem de murdare. Nu e totul pierdut, însă: locul de joacă pentru copii și tirolienele păreau să funcționeze cum trebuie. Ba chiar în timp ce stăpânul calului a plecat să mulgă o vacă (e bun un nene multifuncțional la casa omului), un domn veterinar și-a urcat fetița pe cal și l-a luat la o plimbare în jurul terenului. Călăritul e, deci, o experință personalizabilă. În plus, pentru pasionații de stat în cabane în natură, pe proprietatea de la Năruja există 3 cabane ce pot fi închiriate pentru cel puțin două nopți.

Locul de joacă
Locul de joacă pentru copii (sursa foto, mie nu mi-a mai ars de făcut poze)

Ne-am învârtit în zonă vreo două ore, după care ne-am întors acasă, dezumflați de experiență. Mi se pare aiurea când un business de genul ăsta reușește să se promoveze online, dar dezamăgește la fața locului. Dacă vin oamenii la tine dornici de a cheltui bani și nu au pe ce, cred că greșești undeva.

Pentru cine vrea să petreacă timp în natură și să-și facă singur de mâncare, centrul de la Năruja e o alegere potrivită. Pentru cine vrea să călărească, pescuiască sau bea apă, însă, nu recomand să bateți drumul și să supărați mașina. Nu merită.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.